Nu mai vorbim despre erori. Nu mai vorbim despre „greșeli de comunicare”. La Brașov, sub George Scripcaru, asistăm la o politică deliberată de stoarcere a cetățeanului, pusă în aplicare cu voturi multe, empatie zero și o aroganță administrativă care sfidează orice limită a bunului-simț.

În acest oraș, totul se scumpește. Repetat. Fără rușine. Fără explicații convingătoare. Gunoiul – de trei ori. Transportul public – din nou. Parcările – iar. Taxele de cimitir – ca să fie clar că nici moartea nu scapă de fiscalitatea administrației Scripcaru. Copiii? Taxați și ei, prin clubul municipal Corona, ca și cum sportul ar fi un moft, nu o necesitate.

Iar peste toate, taxele locale duse direct la maximul permis de lege. Locuințe, terenuri, mașini. Tot. Fără nuanțe. Fără diferențieri. Fără grija pentru cei care deja abia mai respiră financiar.

Acesta nu este management. Este lipsă de viziune mascată în hotărâri de Consiliu Local.

George Scripcaru conduce Brașovul ca pe un oraș fără cetățeni, doar cu contribuabili. Fără familii, fără pensionari, fără tineri. Doar cifre într-un buget care trebuie umflat rapid, indiferent de costul social. Iar când nemulțumirea explodează, administrația tace. Sau, mai grav, se ascunde în spatele unei majorități politice de tip „toți o apă și-un pământ”: PSD, PNL, AUR și PMP – o alianță contra firii, dar perfect funcțională când vine vorba de scumpiri.

Este ironic – sau poate tragic – că această administrație vorbește despre dezvoltare, în timp ce îi alungă exact pe cei care țin orașul în viață. Familii tinere, antreprenori mici, părinți care nu-și mai permit sport pentru copii, pensionari care numără fiecare leu. Toți sunt tratați la fel: plătește sau descurcă-te.

Rețelele sociale sunt pline de furie. Nu de manipulări, nu de exagerări, ci de oameni reali, care trăiesc realitatea acestor decizii. Oameni care simt că administrația locală nu îi mai reprezintă. Și au dreptate.

Pentru că o administrație care scumpește tot, dar nu explică nimic, nu e o administrație pentru oameni. Este o structură rece, ruptă de oraș, interesată doar de echilibre politice și imagine.

Brașovul nu are nevoie de un primar care știe doar să taxeze. Are nevoie de unul care să înțeleagă. Iar astăzi, sub George Scripcaru, înțelegerea lipsește cu desăvârșire.

Când viața devine mai scumpă, moartea e taxată, iar copiii sunt tratați ca o sursă de venit, nu mai vorbim despre administrație. Vorbim despre eșec moral.